Notă explicativă

Subsemnatul, Numele şi Prenumele, declar că am săvârşit cu bună ştiinţă următoarele fapte:

- fără a avea suficiente cunoştinţe de vocabular şi, cu atât mai puţin, de gramatică a limbii franceze, respectiv române, am comis, fără să mă oblige nimeni, traducerea, pentru prieteni, a poeziilor lui Georges Brassens. Recunosc, prin prezenta, că rezultatul este umbra umbrei originalului

- declar că am avut legături cu cetăţeanul american William Banks Hinshaw, Jr., inima organizaţiei “American Fan Club Georges Brassens”, care, de asemenea, fără a fi obligat de nimeni, mi-a trimis pe cale poştală (se întâmpla în 1999) 5(cinci) casete de câte 2 ore fiecare, cuprinzând toată (presupun) muzica lui Georges Brassens.

- declar că următorii cetăţeni nu au nicio vină pentru faptul că traducerile lor se regăsesc între probele anexate dosarului: Radu R. Şerban pentru traducerea poeziilor: La mauvaise reputation, Le testament, Les funeraille d’antan, La marche nuptiale şi Romulus Vulpescu pentru traducerea poeziei: Ballade des dames du temps jadis de Francois Villon.

- atrag atenţia onoratei instanţe asupra complicităţii prietenilor mei, care ştiau de faptele mele şi nu mi-au spus niciodată că nu e frumos ce fac. Mai mult decât atât, chiar m-au îndemnat să încerc să respect ritmul şi rima, ceea ce am şi încercat începând cu discul 7, ceea ce m-a îndepărtat şi mai mult de original, apărând chiar fenomenul “tragerii spre rimă”.

Supun atenţiei dvs probele incriminatorii, sperând că greşeala recunoscută e pe jumătate iertată.

Drept pentru care semnez Indescifrabil

*******************************************************************************************************

Toate acestea se întâmplau, ziceam, în 1999.

Întrebarea pe care v-o pun: merită masacrat Georges Brassens pentru a fi “înţeles” de necunoscătorii de limbă franceză?