L’orage

	Furtuna
Parlez-moi de la pluie et non pas du beau temps,	Vorbeşti-mi despre ploaie, nu despre vremea bună,
Le beau temps me dégoute et m’ fait grincer les dents,	Timpul frumos mă dezgustă,
Le bel azur me met en rage,	Cerul senin mă înnebuneşte,
Car le plus grand amour qui m’ fut donné sur terr’	Căci cea mai mare dragoste ce mi-a fost dată pe pământ
Je l’ dois au mauvais temps, je l’ dois à Jupiter,	O datorez timpului urât, o datorez lui Jupiter,
Il me tomba d’un ciel d’orage.	Mi-a picat dintr-un cer de furtună.
Par un soir de novembre, à cheval sur les toits,	Într-o seară de noiembre, ploaia cântând pe-acoperişuri
Un vrai tonnerr’ de Brest, avec des cris d’ putois,	O lovitură de fulger, un tunet ca din gură de şarpe,
Allumait ses feux d’artifice.	Lumină cu focurile sale de artificii.
Bondissant de sa couche en costume de nuit,	Sărind din aşternut în costumul de noapte,
Ma voisine affolé’ vint cogner à mon huis	Vecina mea-ngrozită veni la uşa mea
En réclamant mes bons offices.	Reclamându-mi bunele oficii.
« Je suis seule et j’ai peur, ouvrez-moi, par pitié,	“Sunt doar eu şi mă tem, să-mi deschizi, fie-ţi milă,
Mon époux vient d’ partir faire son dur métier,	Soţul meu a plecat la serviciul lui greu,
Pauvre malheureux mercenaire,	Sărman mercernar nefericit.
Contraint d’ coucher dehors quand il fait mauvais temps,	Forţat să doarmă aiurea când afară-i vreme rea
pour la bonne raison qu’il est représentant	Pentru simplul motiv că e reprezentantul
D’un’ maison de paratonnerre. »	Unei firme de paratrăznete.
En bénissant le nom de Benjamin Franklin,	Binecuvântând numele lui Benjamin Franklin,
Je l’ai mise en lieu sûr entre mes bras calins,	O aşezai la loc sigur în braţele mele mângâietoare
Et puis l’amour a fait le reste !	Apoi dragostea a făcut restul.
Toi qui sèmes des paratonnerre’ à foison,	Tu care semeni paratrăznete peste tot,
Que n’en as-tu planté sur ta propre maison ?	Cum n-ai plantat unul pe propria ta casă?
Erreur on ne peut plus funeste.	Eroare cum nu se poate mai funestă.
Quand Jupiter alla se faire entendre ailleurs,	Când Jupiter s-a dus să facă tămbălău departe,
La belle, ayant enfin conjuré sa frayeur	Frumoasa, alungându-şi în fine teama
Et recouvré tout son courage,	Şi regăsindu-şi tot curajul,
Rentra dans ses foyers fair’ sécher son mari	Se-ntoarse ‘n casa ei ….
En m’ donnant rendez-vous les jours d’intempéri’,	Dându-mi întâlnire în zilele cu-intemperii,
Rendez-vous au prochain orage.	Întâlnire la următoarea furtună.
A partir de ce jour j’ n’ai plus baissé les yeux,	Din ziua-aceea nu mi-am mai aplecat privirea,
J’ai consacré mon temps à contempler les cieux,	Mi-am consacrat timpul contemplării cerului,
A regarder passer les nues,	Uitându-mă cum trec norii.
A guetter les stratus, à lorgner les nimbus,	Pândid la stratus, aruncând ocheade după nimbus,
A faire les yeux doux aux moindres cumulus,	Făcând ochi dulci celor mai mici cumulus,
Mais elle n’est pas revenue.	Însă ea n-a mai revenit.
Son bonhomm’ de mari avait tant fait d’affair’s,	Naivul de soţu’său atâta s-a ţinut de afaceri,
Tant vendu ce soir-là de petits bouts de fer,	Atâte bucăţi de fier a vândut din seara aceea,
Qu’il était dev’nu millionnaire	Că-a devenit milionar.
Et l’avait emmené’ vers des cieux toujours bleus,	Şi a dus-o sub ceruri tot timpul senine,
Des pays imbécile’ où jamais il ne pleut,	În ţinuturi imbecile unde nu plouă deloc,
Où l’on ne sait rien du tonnerre.	Unde nici nu s-a auzit de trăznete.
Dieu fass’ que ma complainte aille, tambour battant,	Dea Domnul ca văicăreala mea să ajungă la ea,
Lui parler de la plui’, lui parler du gros temps	Să-i vorbească de ploaie şi despre vremea rea
Auxquels on a t’nu tête ensemble,	Când stăteam noi împreună.
Lui conter qu’un certain coup de foudre assassin	Să-i spună cum o anume lovitură de fulger,
Dans le mill’ de mon coeur a laissé le dessin	Pe pânza inimii mele a lăsat desenul
D’un’ petit’ fleur qui lui ressemble.	Unei flori asemenea ei.

~ prin beausergent pe decembrie 7, 2011.