Les châteaux de sable

	Castelele din nisip
(Paroles: Georges Brassens, 1985)
Je chante la petite guerre	Eu cânt micuţul război
Des braves enfants de naguère	Al bravilor copii de-odinioară
Qui sur la plage ont bataillé	Care se luptau pe plajă
Pour sauver un château de sable	Să scape-un castel de nisip
Et ses remparts infranchissables	Şi meterezele-i de netrecut
Qu´une vague allait balayer.	Să nu fie măturat de-un val.
J´en étais : l´arme à la bretelle,	Eram şi eu : cu-arma de gât,
Retranchés dans la citadelle,	Fortificaţi în citadelă,
De pied ferme nous attendions	Bine înfipţi, noi aşteptam
Une cohorte sarrasine	O cohortă sarazină
Partie de la côte voisine	Pornită de pe cel’lalt mal
A l´assaut de notre bastion.	Să ia bastionul cu asalt.
A cent pas de là sur la dune,	La-o sută de paşi pe dună,
En attendant que la fortune	Şi aşteptând norocul armelor
Des armes sourie aux vainqueurs,	Să surâdă celor învingători
Languissant d´être courtisées	Cu dorul de a fi curtate
Nos promises, nos fiancées	Promisele, logodnicele noastre
Préparaient doucement leur cœur.	Inimile-şi pregăteu, duios.
Tout à coup l´Armada sauvage	Deodat’ sălbatica Armada
Déferla sur notre rivage	Se sparse pe malul nostru
Avec ses lances, ses pavois,	Cu-ale ei lăncii şi scuturi,
Pour commettre force rapines,	Pentru a face pradă mare,
Et même enlever nos Sabines	Şi chiar să ne fure Sabinele,
Plus belles que les leurs, ma foi.	Pe legea mea, mai faine ca-ale lor.
La mêlée fut digne d´Homère,	Demnă de-Omer a fost încăierarea,
Et la défaite bien amère	Şi înfrângerea amară,
A l´ennemi pourtant nombreux,	A inamicului, chiar numeros,
Qu´on battit à plate couture,	Pe care l-am bătut măr
Qui partit en déconfiture	Şi s-a retras devălmăşit
En déroute, en sauve-qui-peut.	Şi în derută, scapă cine poate
Oui, cette horde de barbares	Da, acea hoardă barbară
Que notre fureur désempare	De-ardoarea noastră  umilită,
Fit retraite avec ses vaisseaux,	S-a retras cu-a sale vase
En n´emportant pour tous trophées,	Neducând cu-ea drept trofee
Moins que rien, deux balles crevées,	Mai nimic, două mingi sparte,
Trois raquettes, quatre cerceaux.	Tre rachete, patru cercuri.
Après la victoire fameuse	După victoria faimoasă
En chantant l´air de “Sambre et Meuse”	Cântând aria din “Sambre et Meuse”
Et de la “Marseillaise”, ô gué,	Şi din “Marseillaise”, măi, măi,
On courut vers la récompense	Am alergat după răsplata
Que le joli sexe dispense	De sexul frumos acordată
Aux petits héros fatigués.	Micilor eroi istoviţi.
Tandis que tout bas à l´oreille	În timp ce şopteam în urechea
De nos Fanny, de nos Mireille,	Mirelelor, Fanny-lor noastre
On racontait notre saga,	Povestea marii bătălii,
Qu´au doigt on leur passait la bague,	Când pe deget să le punem inelul,
Surgit une espèce de vague	Se ivi un fel de undă
Que personne ne remarqua.	Pe care nu-o observă nimeni.
Au demeurant ce n´était qu´une	La urma urmei a fost doar
Vague sans amplitude aucune,	Un val fără vreo înălţime,
Une vaguelette égarée,	Un vălureţ de tot stingher,
Mais en atteignant au rivage	Dar ajungând pe ţărmul nostru
Elle causa plus de ravages,	Produse mai multe ravagii,
De dégâts qu´un raz-de-marée.	Pagube, decât un val seismic.
Expéditive, la traîtresse	Expeditiv, trădătorul,
Investit notre forteresse,	Ne-ncercui fortăreaţa,
La renversant, la détruisant.	Doborând-o, distrugând-o.
Adieu donjon, tours et courtines,	Adio donjon, turnuri, curtine,
Que quatre gouttes anodines	Căci patru picuri ne’nsemnate
Avaient effacés en passant.	Le-au pus, în treacăt, la pământ.
A quelque temps de là nous sommes	Mult mai târziu după aceea
Allés mener parmi les hommes	Avem de purtat printre-adulţi,
D´autres barouds plus décevants,	Alte bătăi mai ‘nşelătoare,
Allés mener d´autres campagnes,	De condus alte campanii,
Où les châteaux sont plus d´Espagne,	Castele ce nu-s mai din Spanii
Et de sable qu´auparavant.	Şi din nisip ca înainte.
Quand je vois lutter sur la plage	Când văd luptându-se pe plajă
Des soldats à la fleur de l´âge,	Soldăţei în floarea vârstei,
Je ne les décourage pas,	Nu mă pun să-i descurajez,
Quoique je sache, ayant naguère	Chiar dacă ştiu, căci am purtat
Livré moi-même cette guerre,	La vremea mea acel război,
L´issue fatale du combat.	Al luptei deznodământ fatal.
Je sais que malgré leur défense,	Ştiu că oricât s-ar apăra,
Leur histoire est perdue d´avance,	Povestea lor pierdută-i dinainte,
Mais je les laisse batailler,	Însă îi las ca să se lupte,
Pour sauver un château de sable	Să scape-un castel de nisip
Et ses remparts infranchissables,	Şi meterezele-i de netrecut
Qu´une vague va balayer.	Să nu fie măturat de val.

~ prin beausergent pe decembrie 7, 2011.